Vreau sa va supun atentiei urmatorul scenariu:

1. victima este internata in spital si se estimeaza in urma evaluarii leziunilor ca tratamentul necesita mai mult de 10.000 ron.

2. faptuitorul (soferul) este cert, dovedit de procesul verbal al politiei.

3. spitalul, in baza legii 95/2006 (care prevede ca FNUASS nu acopera aceste cheltuieli si ele cad in sarcina faptuitorului) deschide o actiune civila in instanta pentru acoperirea cheltuielilor de catre faptuitor si solicita ordonanta presedentiala ca acesta (faptuitorul) sa plateasca deindata, in avans, spre decontare, suma de 10.000 ron, necesara pentru tratamentul victimei.

in L95/2006, art 313, se stipuleaza clar ca, costul tratamentului cade in sarcina faptuitorului, dar citind blogul dumneavoastra, se subintelege ca plata daunelor, inclusiv tratamentul, cad in sarcina asiguratorului. Asiguratorul va face tot ce ii sta in putinta sa plateasca cat mai putin si cat mai tarziu. (ce nu intelege niciun asigurator este ca, intarzierea platii atrage dupa sine, obiectiv, cresterea sumei de plata).

Probabil ca este o inadvertenta data de 2 legi diferite (L95/2006 si legea sigurarilor), situatie in care, instanta trebuie sa se pronunte deindata.

In lipsa banilor, spitalul este nevoit sa solicite victimei achizitia medicamentelor si materialelor sanitare necesare si de multe ori victimele nu dispun de sumele necesare ( uneori chiar daca au banii, materialele nu sunt disponibile in stoc in orasul respectiv ceea ceinseamna inca 24-48 ore intarziere); intarzierea tratamentului duce la cresterea costurilor si crestea probabilitatii decesului. Intarzierea peste 48 de ore de la produce face ca pacientul sa poata fi operat dupa ziua V, (costuri suplimentare de minim 2000 ron) , apoi creste semnificativ sansa de aparitiei complicatiilor care vor duce la cresterea duratei de spitalizare cu 7-21 zile (costuri suplimentare de 2000-7000 ron), si, in cascada, agravarea starii pina la un posibil deces.

N.B. Daca spitalul ar achizitiona materialele necesare, aceasta achizitie se face din banii pe care spitalul ii obtine din facturarea catre casa de asigurari de sanatate a tratamentelor efectuate pentru alti pacienti, tratati pentru boala obisnuita. Ori acesti bani sunt destinati continuarii tratamentului altor pacienti, care sunt internati pentru boala obisnuita care conform legii sunt decontate de CNAS. Aceasta „deturnare de fonduri” poate pune in pericol sanatatea si viata pacientilor cu boala obisnuita, daca spitalul nu poate asigura medicamentele necesare tratamentului (ceea ce se intampla curent).

In final, daca banii ar „circula” rapid, toata lumea ar avea de castigat: victima are sanse sporite de vindecare, faptuitorul va plati mai putin in pentru impacare, asigurartorul plateste sume mai mici aferente unei vindecari rapide.