8:30 - 16:30

Program de lucru Luni - Vineri

0753-31.31.37

Contactează-ne!

Facebook

Google +

 

Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau al distrugerii vehiculelor

Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau al distrugerii vehiculelor

Art. 50. — (1) Despăgubirile pentru vehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevazuta în polița de asigurare RCA.
(2) Prin valoare rămasă se înțelege valoarea acelor părți din vehicul ramase neavariate, demontabile și valorificabile, cuprinsa intre 0,1% și cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului. În cazul unei daune totale, dacă persoana păgubită face dovada radierii din circulație a vehiculului avariat și a valorificării integrale a acestuia către o societate specializata în dezmembrarea și reciclarea vehiculelor, valoarea rămasă este cea menționată în documentele fiscale justificative eliberate de societatea respectivă, fără a putea depăși 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.
(3) Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preturile practicate de unitățile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum și cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 55. Prin unități de specialitate se înțelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părți componente, piese înlocuitoare și de materiale pentru acestea, cu excepția celor în regim de consignație, și/sau executarea de lucrări de întreținere și reparație la vehicule.
(4) La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a părților componente sau a pieselor care au fost avariate.
(5) Prin părți componente sau piese care necesita înlocuirea se înțelege numai cele a căror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibila din punct de vedere tehnic din cauza gradului de avariere al acestora ori, cu toate ca repararea este posibila, costul de reparație, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente depășesc valoarea de nou a părții componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente.
(6) Se considera ca a fost necesara revopsirea integrala a vehiculului atunci când părțile avariate din cauza accidentului reprezinta minimum 50% din suprafața totală exterioară a vehiculului respectiv.
(7) Preţurile părților componente, ale pieselor înlocuitoare noi și ale materialelor sunt cele practicate de unitățile de specialitate.
(8) În cazurile în care pentru repararea vehiculelor a fost necesara procurarea directa de către deținător a unor părți componente, piese sau materiale, cu plata în valută, costul acestora este egal cu prețul de achiziție prevazut în actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de transport, taxe
vamale, la care se adaugă TVA aferent, echivalat în lei la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data efectuării plătii facturii de către păgubit, pentru piesele și materialele cumpărate din spațiul Uniunii Europene.
Dacă piesele și materialele necesare efectuării reparației vehiculului sunt cumpărate din afara spațiului Uniunii Europene, costul acestora este egal cu costul de achiziție prevăzut în actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de transport și orice alte taxe legate direct de importul acestora, în strictă conformitate cu prevederile legale în vigoare la data efectuării operațiunii. În aceste cazuri costul părților componente, al pieselor sau al materialelor nu va depăși preturile de vânzare practicate de unitățile de specialitate din România, dacă acestea sunt comercializate și în România.
(9) Costul reparațiilor efectuate la vehicule se stabilește pe baza documentelor eliberate de unitățile de specialitate.
(10) În cazul în care pentru reparațiile vehiculului se solicita plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, cuantumul pagubei se stabilește luând în calcul preturile practicate de către unitățile de specialitate sau prevazute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferenta reparației/înlocuirii pieselor avariate, precum și pentru părți componente, piese înlocuitoare noi și materiale.
(11) Dacă pentru unele părți componente sau piese ale vehiculului nu există preturi practicate de unitățile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabilește pe baza preturilor din cataloagele pentru piese de schimb sau, în lipsa, prin asimilare cu preturile din cataloage ori cu cele practicate de unitățile de specialitate, pentru părțile componente ori piesele unor vehicule similare. În cazul în care preţurile din cataloage sunt exprimate în valută, se va calcula echivalentul în lei la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data producerii accidentului.
(12) Despăgubirile nu pot depăși:
a) cuantumul despăgubirii, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația în care păgubitul face dovada reparării vehiculului;
b) cuantumul despăgubirii, diferența dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului și valoarea rămasă și nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația în care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului, și în cazul daunelor parțiale.
(13) Dauna totala se definește ca fiind situația în care cuantumul pagubei, asa cum a fost definit la alin. (3), depășește 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.
(14) În cazul unei daune majore, asigurătorul RCA are obligația de a comunica în scris păgubitului, în termen de 10 zile de la data avizării daunei, valoarea maxima a despăgubirii ce poate fi acordată, precum și modul de calcul al acesteia.
(15) Se definește dauna majora ca fiind dauna pentru care cuantumul despăgubirii stabilit de asigurător pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea daunelor auto depășește 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.

Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858, din 6 decembrie 2011.

Nu sunt comentarii

Lasa un comentariu